Obiceiuri românești.
Lumea din care face parte țăranul român a fost dintotdeauna bogată în obiceiuri și tradiții.
Acestea par a fi pentru cei care le privesc din exterior, manifestări folclorice fabuloase. Pentru cei care le cunosc însemnatatea, știu că aceste obiceiuri și tradiții ascund înțelesuri profunde, despre relațiile interumane și despre relațiile oamenilor cu natura.
OBICEIURI:
1. Încondeierea ouălelor. (specific zonei Maramureșului)
Încondeierea ouălor de Paște, este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată în Europa centrală si estică. Ouăle încondeiate simbolizează sosirea primăverii și renașterea naturii.
În tradiția populară românească, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și al purificării, ce protejază animalele din gospodărie.
2. Postul Crăciunului. (specific zonei Transilvaniei)
Este o tradiţie respectată şi în zilele noastre în regiunea Transilvaniei. Postul Crăciunului începe din 15 noiembrie şi ţine până în ajun. În această perioadă nu se consumă preparate pe bază de carne, lactate și ouă (alimente de origine animală).
3. Umblatul cu capra. (se practică în aproape toate regiunile țătrii)
Umblatul cu Capra ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ''brezaia'' (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
4. Busuiocul sub pernă. (se practică aproape în toate regiunile țării)
Busuiocul de sub pernă pentru a-ți visa alesul: In fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, fetele necăsătorite își pun busuioc sfințit sub pernă pentru a visa cu cine se căsătoresc.
5. Mărțișorul. (practicat în toate regiunile țării)
Una din cele mai frumoase tradiţii româneşti este sărbătorirea venirii primăverii. Mărţişorul este un simbol străvechi, care marchează venirea timpului călduros pe meleagurile româneşti. În credinţele populare, acest talisman are puteri magice. Bărbaţii oferă mărţişoare femeilor, iar acestea le poartă în piept sau la mână, pe tot parcursul lunii martie.
Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.
Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.
Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.